De-a lungul stăpânirii lui Mircea în această parte, s-au succedat o serie de bani: boierii Stănilă, Radul, Dragomir, Drăgan şi Aga. Dregătorii dobrogeni erau numiţi chefalia, un cuvânt de origine grecească ce desemna la origine un fel de guvernator de ţinut, ales dintre marii latifundiari. Ultima clasă socială era cea a robilor ţigani. Pe ducați, această stemă este timbrată de un coif care are pe post de cimier acvila cruciată. 1388 - 1390: Kaplai Ianos; 1390 - 1391: Mihai Perényi; 1392: Gerbeni Szemere; 1392 - 1393: Ditrich Bebek. Se înființează noi surse de venit în urma deschiderii minelor de aramă, în timp ce producțiile de cereale, animale și sare cresc. Pictura a fost refăcută după vechiul model, în secolul al XVIII-lea. Mitropoliții valahi erau numiți și unși de către Patriarhul din Constantinopol. și exporta ceară, miere, blănuri, etc. Întrucât în Ţara Românească nu se obişnuia numerotarea domnilor, ca în occident, Mircea a primit acest nume pentru a fi deosebit de Mircea Ciobanul care a domnit în secolul al XVI-lea[3]. Orăşenii se ocupau mai mult cu agricultura, judecând după felul dărilor lor. Puţine ştiri există în legătură cu victoria din 1404, anume doar o scrisoare a regelui ungar din acelaşi an, în care menţionează despre „frumoasele izbânde dobândite de voievodul Valahiei împotriva turcilor, cu ajutor trimis din partea regelui”[44]. Despre cultura din vremea lui Mircea cel Bătrân se ştie prea puţin, în mare parte datorită faptului că nu s-au păstrat vechile manuscrise de la mănăstirile Cozia, Tismana, Cotmeana şi Snagov. În acest caz, trebuia plătită către domnie o sumă care ajungea chiar până la jumătatea valorii moșiei vândute. Mircea cel Bătrân (n. 1355 - d. 31 ianuarie 1418), voievod al Ţării Româneşti între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 sau mai 1395; ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418) a fost unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ţării Româneşti. La Cozia, în paraclis (sau bolniță, cum mai e cunoscut), Mircea apare cu părul netăiat și o coroană similară străbunicului său Basarab I. Costumul său este bine detaliat, pieptarul prezentând patru vulturi bicefali bizantini ce semnifică rangul de despot al voievodului. Tratatul încheiat la Brașov de Mircea cel Bătrân cu regele Sigismund la 7 martie 1395 conține clauze reciproce pe picior de egalitate: „Nos, Mirchya, vaivoda Transalpinus, dux de Fugaras et banus de Zeuerin” - așa începe actul latinesc păstrat (în Arhiva Națională a Ungariei), care amintește apoi de Sigismund: „a arătat față de noi osebita bunăvoință a maiestății sale, de când ne-am cunoscut prielnicul și prietenescul său sprijin...”[24]. Alţi urmaşi, care au ajuns pe tronul Ţării Româneşti, sunt Radu Praznaglava (m. Veniturile domniei veneau în principal din dările, birurile, prestațiile și dăjdiile cuvenite acesteia, vămile neconcesionate, morile, braniștile și bălțile domniei, amenzile și taxele de judecată percepute în țară etc. „Întâlnirea dintre Sigismund și Mircea - a presupus P. P. Panaitescu- trebuie să fi fost în legătură și cu instalarea comitelui florentin în Banat și întărirea Orșovei la marginea Țării Românești”. În 1386 Dan I, care a ajuns domnitor al Țării … Se pare că Mircea a avut un frate mai mic, jupan Staico, menţionat într-un singur document de danie al domnitorului pentru mănăstirea Snagov. Tot în vremea lui Radu I, ca replică a mitropoliei ortodoxe de Severin, Papa Urban al VI-lea l-a numit pe franciscanul Grigore episcop de Severin. A trăit până pe la 1401, după care în scaunul argeşean i-a urmat Teodor. În timpul lui Mircea, în documente sunt pomenite minim şase şi maxim unsprezece dregătorii, apărute cu preponderenţă sub influenţă bulgară[74]. Arama sau obiectele realizate din aceasta erau exportate în Ardeal şi alte zone (spre exemplu, cetatea Caffa a cumpărat trei clopote de aramă în 1419). Până la moartea voievodului muntean, relațiile dintre cele două țări vor rămâne cordiale. Portretul din biserica mare a mănăstirii Cozia a fost refăcut în timpul domniei lui Neagoe Basarab, după vechiul model. În domeniul olăritului, se remarcă vasele având litere sau propoziții incizate în pasta moale (de exemplu pe o strachină smălțuită de la curtea domnească scrie „[Io]an a scris în luna martie 8 zile”), și cahlele de sobă având reprezentați cavaleri în zale, descoperite la Târgoviște. Boierii nu erau plătiţi, întrucât aveau moşii întinse şi bogate, iar puţinii funcţionari ambulanţi (numiţi şi „rabotnici”, pentru că îşi crestau socotelile pe răboj) primeau o parte din venitul adunat. În primul rând observă că Hasdeu a tradus greșit cuvântul slavon краи prin graniță în loc de margine. Aceste epistole erau menite a fi citite preoților și călugărilor și arată că Nicodim se ocupa și de pregătirea preoților din Țara Românească. ), străzi, piețe și cartiere poartă numele marelui domnitor. Nicolae din Argeș. Zimmerman, Urkundenbuch, III, p. 127 - 128, E. Kaluźniacki, Dokumenta moldawskie i multanskie y archiwum miasta Lwowa, Bibliografie asupra problemei în Panaitescu, p. 135, n. 34 alcătuită de editorul Gheorghe Lazăr, Cu o singură excepţie, când se află după ban, în privilegiul lui Mircea pentru, http://enciclopediaromaniei.ro/w/index.php?title=Mircea_cel_Bătrân&oldid=46222, Mircea cel Bătrân. Pe fiecare dintre acestea pe lângă legenda obişnuită, era trecută câte o literă, pentru a putea identifica meşterul monetar care le-a bătut. Pictură din biserica Episcopiei de Argeș, Originea supranumelui de „cel Bătrân”, Țara Românească în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, Teritoriile stăpânite de Mircea cel Bătrân, Legăturile comerciale cu Ardealul, Polonia și țările transdunărene, Fresce contemporane care îl înfățișează pe Mircea cel Bătrân, Heraldica Țării Românești în vremea lui Mircea, Mircea cel Bătrân în conștiința urmașilor, Hasdeu, p. 130; Xenopol, p. 89; Iorga, p. III, Marian Coman, Putere și teritoriu.Polirom,2011,p.227. De remarcat faptul că pentru început acest teritoriu a fost lăsat cu neîncredere sub stăpânirea lui Mircea. Economia ţării este întărită prin măsuri privind sistemul de impozite şi taxe, prin emiterea de monedă în cantităţi suficiente şi cu valori potrivite, precum şi prin stimularea schimburilor comerciale cu ţările vecine cu care încheie tratate şi privilegii în acest sens. Se creșteau boi, vaci, cai, oi, porci precum și albine. Mircea cel Bătrân Vezi sursa aici. Aceste legături între comunităţile ortodoxe balcanice au permis importante schimburi culturale şi bisericeşti. Dacă până în vremea lui Vladislav Vlaicu comunităţile catolice depindeau de episcopia din Ardeal, voievodul Radu I înfiinţează (fie din motive politice, fie la îndemnul soţiei sale) prima episcopie catolică de pe teritoriul ţării, la Argeş. [110], În martie 1395 voievodul muntean semnează la Brașov un tratat de alianță cu regele ungar Sigismund. Potrivit lui Chalkokondyl, pavezele (scuturile) românilor erau asemnănătoare cu cele ale tătarilor[86], probabil din lemn acoperit cu piele[87]. Cronicarul Wawrin menţionează şi arbaletele, iar cronica bulgară lăncile. În vremea lui Mircea cel Bătrân s-au emis mari cantităţi de monedă având un număr însemnat de sigle diferite. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată în tehnica au repaussé şi redă scena răstignirii Mântuitorului. În cancelaria domnească se cunoşteau limbile slavonă, latină şi probabil greacă. Spre exemplu, în 1397 dă porunci și ține scaun de judecată pe când se afla în Făgăraș. Ţara Românească întreţinea legături comerciale intense cu Ardealul, în special cu oraşul Braşov. Titulatura domnească prezentă în actele rămase de la Mircea cel Bătrân poate oferi o cronologie aproximativă a întinderii teritoriale valahe, căci, potrivit istoricului Anca Ghiaţă, „o cronologie strictă a stăpânirii Ţării Româneşti ţinând seama numai de prezenţa sau absenţa unor formule în titulatura domnitorilor nu poate fi unicul criteriu în desluşirea realităţilor istorico-teritoriale”. De remarcat faptul că pentru început acest teritoriu a fost lăsat cu neîncredere sub stăpânirea lui Mircea. După 1404 Mircea își extinde stăpânirea și la nordul gurilor Dunării, cuprinzând cetatea Licostomo. Principalul drum comercial al vremii era cel dintre Bran și Brăila, pe ruta Târgoviște - Târgșor - Gherghița - Valea Ialomiței - Orașul de Floci. Bacăul și Bârladul fuseseră alese ca târguri de margine, întrucât nu mai erau alte asemenea așezări până la granița munteană (Galați nu era încă târg). Graniţele aproximative au fost stabilite de către P. P. Panaitescu[37] astfel: în vest Prutul, în nord pădurile basarabene (lăsând astfel lagunele în stăpânirea lui Mircea), în est Marea Neagră (până undeva în zona limanelor Sasic ori Şagani - Albei). A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I (dar numai după tată), căruia i-a urmat la tron. În 1409, Mircea respinge un nou atac al otomanilor lângă Silistra, fapt menționat într-o inscripție comemorativă în limba greacă descoperită în acest oraș: „Io Mircea, marele voievod și domn a toată Ungrovlahia, a izbăvit [Dârstorul de turci]”. Până astăzi s-au păstrat două scrisori ale patriarhului Evtimie către stareţul Nicodim (ultima fragmentar) şi una către mitropolitul Antim. Consiliile orăşeneşti erau alese de către locuitori. Vămile erau plătite de către negustori numai în cazul mărfurilor exportate (adică cele cu care plecau în Ardeal). Reuşind să împiedice în mod eficient expansiunea otomană în nordul Dunării, Mircea cel Bătrân devine o figură proeminentă a luptei creştinilor din Balcani. Doamna Mara a murit înainte de 1427, însă la 22 iunie 1418 încă mai era în viață. [78], Este de menționat faptul că Mircea interzice prin dispozițiile sale să fie luate despăgubiri de la compatrioții negustorilor datori, precum era obiceiul în evul mediu.[79]. Coman Marian, Putere și teritoriu. Are pe avers, suprapus parțial peste un cerc hașurat, un grupaj de elemente: inscripțiile „ROMANIA“ și „50”, un fragment din imaginea mănăstirii Cozia, anul de emisiune „2011”, valoarea nominală a monedei „50 BANI” și stema României, iar pe revers portretul domnitorului Mircea cel Bătrân într-un medalion oval și inscripția în arc de cerc „MIRCEA CEL BATRAN 1386-1418” pe un fundal care sugerează un ornament mural de pe biserica mănăstirii Cozia. În perspectiva căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi adus inamicul în zona porturilor dunărene, Mircea preia iniţiativa şi o alipeşte Ţării Româneşti în 1388[24]. Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: starîi) presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume. El coordonează activitatea grămăticilor. Pentru a-i atrage pe negustorii polonezi, domnitorul muntean le acordă la început scutire de vamă (cu excepţia celei din Târgovişte), urmând ca sumele cuvenite să fie plătite din visteria sa. În contextul acestor schimburi se remarcă existența privilegiilor comerciale amănunțite. A păstrat relații strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, bazate pe interesul reciproc în lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman. În primul caz, domnitorul poartă o coroană dublă și costum specific secolului al XIV-lea. Acestea erau la Bran în cazul Brașovului și la vadul Oltului pentru Sibiu, ultima dăruită mănăstirii Cozia. De asemenea, se înmulțește numărul funcționarilor însărcinați cu adunarea impozitelor și judecarea pricinilor și le sunt stabilite clar jurisdicția precum și datele pentru strângerea dărilor. Mircea Cel Bătrân is on Facebook. Aceștia nu locuiau în orașele episcopale, iar titlul lor era mai mult onorific.[102]. În 1409 Mircea acordă un nou privilegiu[68] prin care condiţiile se schimbă întrucâtva. Şerbii erau agricultorii datori să muncească pe moşia pe care se aflau, pentru boier. [83] El era judecătorul și șeful curții. Astfel, pentru a împroprietări mănăstiri, Mircea e nevoit să cumpere terenuri de la boieri. un kilometru depărtare, la piciorul muntelui Cozia, în locul strâmt unde se curma valea Oltului. Acestea au fost stabilite prin privilegiul comercial din 1403. Mircea ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza într-o formă centralizată, sub autoritatea domniei care era stabilită la Curtea de Argeș. un kilometru depărtare, la piciorul muntelui Cozia, în locul strâmt unde se curma valea Oltului. Colegiul National "Mircea cel Bătrân" Râmnicu-Vâlcea, Str. În legătură cu ultimul fragment citat din cronica lui Ureche, Panaitescu o socoteşte doar o interpolare târzie, lipsită de suport: în 1423, Alexandru cel Bun întăreşte, printr-un act, trei sate de pe Putna unui boier. În acest caz, trebuia plătită către domnie o sumă care ajungea chiar până la jumătatea valorii moşiei vândute[49]. În copia din 1536 a cronicii mai există încă o stemă pentru Ţara Românească înfăţişând pe un scut de argint doi negri adorsaţi, goi, dansând. Mai mult, o interpolare ulterioară cronicii lui Ureche arată că în 1475 „aducând şi pre ai săi boieri şi oameni de cinste de au vorovit şi au tocmit, de au despărţit din Milcovul cel Mare, o parte de pârâu ce vine pre lângă Odobeşti şi trece de dă în apa Putnei şi până astăzi este hotarul ţării Moldovei şi al Ţării Româneşti acel pârâu ce se desparte din Milcovul cel Mare. De asemenea, în 1482, potrivit cronicarului Ureche, pe 10 martie voievodul Ștefan cel Mare a luat cetatea Crăciunei, cu ținutul tot, din mâinile muntenilor, alipindu-le Moldovei. Aceasta purta numele de Oastea cea mare. Comisul are în administraţie grajdurile domneşti. Referitor la pasajele din Grigore Ureche, precizează că acesta a scris în secolul al XVII-lea, în vreme ce letopiseţele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ţinutului din jurul Crăciunei, ci numai a cetăţii înseşi. Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana şi pe Mircea, cu doamna Calinichia. În timpul domniei lui Mircea moneda românească a cunoscut o devalorizare, în paralel cu dezvoltarea vieţii economice. Mircea a devenit vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraş, şi Amlaş şi Banatul de Severin; în plus i-a mai acordat castelul Bran şi domeniul Bologa cu 18 sate[20]. Voievodul muntean a fost evocat de-a lungul vremii în literatură (Grigore Alexandrescu - „Umbra lui Mircea. Mai mult, el a luat parte la lupta pentru tronul imperiului otoman și l-a ajutat, prin sprijin militar, pe Musa Celebi (fiul lui Baiazid I) să devină sultan (pentru o perioadă scurtă), după moartea căruia a sprijinit și alți pretendenți (în 1416 pe Mustafa Celebi, frate al lui Musa, apoi pe șeicul Bedr-ed-Din). P. P. Panaitescu a analizat aceste argumente în monografia sa dedicată lui Mircea cel Bătrân, demontându-le și dovedind că granița se afla pe Milcov. Uneori, jumătatea fasciată apare în partea stângă a stemei. [12][13] Prin aceasta s-ar explica în plus anume afirmații în legătură cu înrudirea dintre Mircea și Vladislav al II-lea Iagello, acesta din urmă căsătorit a doua oară cu Ana de Cilly[14]. „Stofa acestei mantale e un ce prea curios și care merită să fie văzută; este de pluș ce cuprinde niște flori galbene pe un câmp verde spălăcit, cu ceva fir pe dânsul și cu oarecare însemnări roșii, cât se poate de solid și curat”. În Dobrogea, titlul chefalia avea sensul de cârmuitor de oraș. Domnul avea dreptul să acorde scutiri sau să le concesioneze. Armata este organizată în oastea cea mare, alcătuită în principal din ţărani, şi oastea cea mică sau curtea. Administraţia locală era asigurată de dregători mai mici, boieri localnici sau trimişi ai domniei. Cea mai importantă ocnă era cea de la Ocnele Mari, lângă Vâlcea. şi Vlad Dracul (m. 1447). Cu regele polon Mircea mai avea două legături îndepărtate de rudenie, pornite de la Nicolae Alexandru[13]. Read more about Mircea Cel Bătrân Naval Academy: History, Faculties, Notable Alumni. Spătarul, pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospeţe şi ceremonii, este şi şeful oastei în timpul războiului. La acestea se pot adăuga numeroase documente din aceeaşi perioadă care indică precis stăpânirea Moldovei asupra ţinutului Putnei. Este de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite și se pare că reactivează această obligație pentru ohabele create de domnii anteriori. Cea mai importantă ctitorie a lui Mircea este mănăstirea de la Cozia, ce poartă hramul Sfânta Treime. Dintre nepoţii lui Mircea, fii lui Dan I, sunt de amintit Dan al II-lea care va ajunge să şi domnească, Ioan — aflat în 1397 la Raguza şi probabil Vlad Uzurpatorul. În relaţiile externe, domnul reprezenta ţara faţă de suveranii străini. Banul (de Severin) îndeplineşte funcţia unui dregător militar, cu drept de judecată locală, care execută şi poruncile administrative ale domnului. Între timp, în 1396 Mircea, a participat, ca vasal al regelui maghiar, la cruciada anti-otomană pornită de puterile vest-europene. Studii oferite prof. dr. Serban Papacostea cu ocazia împlinirii a 70 de ani [National and Universal in the Romanian History. În vederea păstrării independenţei Ţării Româneşti, Mircea a încheiat alianţe cu regele Sigismund al Ungariei, interesat la rândul său în stăvilirea extinderii Imperiului Otoman. Mircea cel Bătrân (n. 1355 – d. 31 ianuarie 1418), fiul lui Radu I a fost domnul Țării Românești în perioada 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394/1395. Orașele și târgurile aparțineau domniei. Senat . Aceștia erau datori domnitorului cu serviciul militar și erau puși în dregătorii. Anumiți istorici îl consideră pe Vlad ca fiind fiul lui Radu, deci frate cu Mircea. De asemenea, o serie de instituţii de învăţământ (colegii naţionale din Constanţa şi Râmnicu Vâlcea, Academia Navală din Constanţa ce administrează şi bricul Mircea etc. Mircea a mai întreţinut relaţii de bună vecinătate şi cu regii/ţarii din sudul Dunării[23]. Mircea ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza într-o formă centralizată, sub autoritatea domniei care era stabilită la Argeş. Costumele sunt mai puțin detaliate, iar de data aceasta Mircea poartă acvila bicefală pe genunchii pantalonilor. Mircea a reclădit-o, astfel că aceasta mai exista încă la 1417. Prin aceasta s-ar explica în plus anume afirmaţii în legătură cu înrudirea dintre Mircea şi Vladislav Iagello, acesta din urmă căsătorit a doua oară cu Ana de Cilly[12]. Sarea se exporta mai ales în sudul Dunării, de unde se adunau astfel venituri importante. În ipostază tânără, Mircea se regăseşte în frescele ctitoriilor sale de la Brădet şi Cozia. [105] Aceasta înseamnă mai multă precizie, simplificare și prezența mai multor elemente juridice față de corespondentele sârbe sau bulgare.[106]. Statuetă Mircea cel Bătrân; Statuetă Mircea cel Bătrân. Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârșitul domniei sale, sub forma: „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”. Birul era principalul impozit perceput de domnie, chiar și în satele cu ohabă. Între călăreți se deosebea ceata cavalerilor în armuri, existentă încă de pe vremea lui Radu I,[92] când tatăl lui Mircea avusese la dispoziție 10.000 de cavaleri îmbrăcați în platoșe și zale fabricate la Veneția. Tot în aceasta sunt enumerate și orașele moldo-valahe cu importante comunități catolice: Kylo (Chilia), Sorscha (Suceava), Mencz (Neamț), Jessmarkt (Iași), Molda (Baia), Langnaw (Câmpulung), Ergx (Argeș? Pentru a evita campania sultanului, Mircea semnează spre sfârșitul domniei (1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Ultima editare a paginii a fost efectuată la 8 decembrie 2020, ora 10:16. Din 1403 datează cel mai vechi sigiliu muntenesc păstrat care prezintă așa numita „Nova plantatio”. Cea mai mare bogăţie agricolă o reprezentau însă turmele de animale şi produsele rezultate din exploatarea lor. De asemenea, picturile murale bisericești, refăcute mai târziu după modele din vremea lui Mircea, prezintă cavaleri în zale închinându-se. De asemenea, tot din aceeași perioadă a mai supraviețuit o Evanghelie copiată de călugărul Nicodim de la Tismana pe pergament, un Hexæmeron al lui Ioan Exarhul, o Evanghelie din secolul al XII-lea care a aparținut mitropolitului Antim Critopol, și un Tetraevanghel din 1404-1405, împodobit cu miniaturi de către Nicodim de la Tismana. Spătarul, pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. Ultimul indică următoarele hotare: muntele Berch, Apoldul de Sus, râul Hepsich zis Virdupatec, râul Amlaș, Firthysdorf (dispărut), râul Wecherd, Saporcha (Topârcea), muntele Nykusberg sau Mikloshege, Chirna voda, satul Feketeviz (Săcel), apa Chirvod Olachorum, râul Kisyrval, semita Olachorum, șanțul boilor zis Tysgrad, râul Bidenbach și satul Varalya (Orlat). Stolnicul se îngrijeşte de mesele domneşti. View the profiles of people named Mircea Cel Bătrân. Au existat cu certitudine comunități catolice pe teritoriul Țării Românești încă de la începutul secolului al XIV-lea, în orașele în care se aflau sași veniți din Ardeal (în special Câmpulung, Argeș, Târgoviște și Severin). Veniturile domniei veneau în principal din dările, birurile, prestaţiile şi dăjdiile cuvenite acesteia, vămile neconcesionate, morile, braniştile şi bălţile domniei, amenzile şi taxele de judecată percepute în ţară etc. Armata din timpul lui Mircea era o oaste de țară (națională și a domnului) și era formată din întreaga populație în stare să poarte arme. [80] Prin această formulare era subliniată și independența țării, căci domnitorul fusese pus pe tronul său de către singur Dumnezeu, prin hotărârea adunării elective, nu de vreun alt rege sau împărat. Patriarhul bulgar este autorul unui număr mare de scrieri bisericești, iar faima sa era „nu numai în neamul bulgarilor, ci râvna sa apostolească s-a întins și în toate părțile de la miază-noapte și până la ocean, iar în apus până în Iliria”. Câmpul plin al scutului este marcat deseori cu diverse sigle servind ca indicații de emisiune și de ateliere monetare. La urcarea pe tron, Mircea îi găseşte ca mitropoliţi pe Antim Critopol la Argeş şi Atanasie la Severin. În schimb Ţara Românească exporta mai mult produse agricole. Dacă lui Nicodim îi răspunde din postura unui învăţat mai luminat, cu Antim tratează chestiunile pe picior de egalitate frăţească. One Version of Romania's History: Empire Period, 1390-1399. Aceștia se pare că erau dregători militari, cu atribuții administrative și judecătorești locale[34]. El găsește Țara Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor înțelepte promovate de înaintașii săi și va continua consolidarea economiei, Armatei, Administrației și Bisericii. De aceea, a încheiat în 1389-1390 un tratat de alianţă cu regele Poloniei, Vladislav Iagello (prin mijlocirea domnului din Moldova, Petru I), prin care… Oastea cea mică este așa numita curte, constituită în principal din boieri și săteni privilegiați, datori să se afle la dispoziția domnului, cu arme, cât mai repede cu putință. Armele de foc erau puține, constând probabil din câteva tunuri și bombarde. pentru toate aceste probleme Panaitescu, p. 112 și urm. Toate acestea intrau în visteria instituţiei domniei, căci, în afară de oraşe, domnul ca persoană de regulă nu mai dispunea de alte moşii[78]. Doamna Calinichia este a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, potrivit unei cronici sârbeşti târzii (sec. Domnitorul muntean a stabilit o alianţă cu voievodul Petru Muşatin al Moldovei încă din 1389[19]. Caii din urmă erau duși să pască de obicei în lunca Dunării. Potrivit cronicarului bizantin Chalkokondyl, muntenii din vremea lui Mircea erau în majoritate ţărani, ocupându-se cu păstoritul. Alături de el se află Mihail, foarte tânăr. Cel mai vestic sat menționat în documente este Scoreiul (1391), însă P. P. Panaitescu nu exclude ca și Porumbacu să fi făcut parte din Țara Făgărașului, ținând seama de elementele de relief care puteu constitui granița de est a feudei[39].